Istorie

Palatul Snagov a fost construit in anii '30 de catre Printul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol al II-lea si extins foarte mult in anii '80 de familia Ceausescu.

In anul 1932, cand a fost finalizat, palatul era compus dintr-un hol foarte mare si cateva camere la etaj. El a fost realizat dupa schitele fiicei scriitorului Barbu Stefanescu Delavrancea, Henriette Delavrancea Gibory, cunoscuta drept unul dintre cei mai mari arhitecti romani din acea perioada.

Printul Nicolae nu a locuit niciodata in palat. In 1937, datorita neintelegerilor cu Carol al II-lea, fratele lui, Printul Nicolae a fost dezmostenit si exilat.

In perioada celui de-al II-lea razboi mondial cladirea a fost locuita de Maresalul Ion Antonescu si, mai tarziu, de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

La inceputul anilor '70, Palatul Snagov a fost marit de la cererea lui Nicolae Ceausescu pentru a fi folosit ca resedinta pentru intalnirile cu consiliul de ministri si pentru alte evenimente.

Extinderea si amenajarea Palatului Snagov au durat aproape sapte ani, fiind construit in stil brancovesc si mobilat in stil baroc. Nicolae Ceausescu insa, nu a locuit niciodata in palat, ci peste lac, intr-un alt complex de case. De aceea, complexul a fost completat cu un ponton special construit pentru acostarea vaporului ce transporta cuplul prezidential de la Vila de Reședință la Palat.

In prezent, palatul nu mai pastreaza din arhitectura proiectata de Henriette Delavrancea decat intrarea, holul si scara care duce la etaj.

Dupa extindere, Palatul Snagov s-a marit la aproape 1500 mp., fiind construit si Centrul de conferinte & Hotel.

Palatul Snagov